Dumnezeu nu a terminat cu tine

 

Dumnezeu nu a terminat cu tine, de aceea cât timp ești pe pământ El continuă să lucreze cu tine!

Filipeni 1:6

„Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.”

Toți trecem prin momente când ne simțim slabi, departe de Dumnezeu sau dezamăgiți de noi înșine. Poate simți că e prea târziu, că ai căzut prea departe, că nu mai ai scăpare. Dar Dumnezeu îți spune astăzi:

„Eu nu am terminat cu tine.”

Filipeni 1:6 nu este doar o încurajare, este o promisiune divină.
Lucrarea care a început în tine nu e gata încă, dar este în mâinile Celui care nu greșește niciodată.

 

1. Dumnezeu este autorul lucrării din viața ta

Nu tu ai început. Nu e prin meritul tău. Dumnezeu este Cel care a pus în tine dorința de a-L căuta, de a te schimba, de a trăi altfel.

„Și voi ați fost morți în greșelile voastre... Dar Dumnezeu... ne-a adus la viață împreună cu Hristos.” – Efeseni 2:1-5

El este autorul mântuirii, transformării, chemării tale. Și ceea ce Dumnezeu începe, El termină.

Dacă Dumnezeu a început, nu te mai compara cu alții. Nu-ți pierde speranța când nu vezi rezultate rapide. El e la lucru.

 

2. Dumnezeu lucrează prin proces, nu prin magie

Dumnezeu nu este magician. El este Olarul, iar noi suntem lutul. Modelarea nu e comodă, dar este esențială.

„Olarul nu poate face ce vrea cu lutul?” – Romani 9:21

David a fost uns rege, dar nu a devenit rege peste noapte. Iosif a primit visuri mari, dar a ajuns în groapă și în închisoare înainte de palat. De ce? Pentru că Dumnezeu lucrează caracterul înainte de poziție.

Nu disprețui timpul de așteptare, lupta, încercările. Dumnezeu șlefuiește inima ta. El te pregătește pentru ceva mai mare.

 

3. Dumnezeu garantează împlinirea lucrării

Textul nu spune: „Poate o va isprăvi”, ci „O va isprăvi”.

„Credincios este Cel ce v-a chemat și tot El va și face lucrul acesta.” – 1 Tesaloniceni 5:24

Este lucrarea Lui – și El este un meșter desăvârșit. Dumnezeu nu e ca oamenii care încep proiecte și le lasă neterminate. El nu se lasă până nu face din tine ceea ce a intenționat.

Chiar dacă tu nu mai crezi în tine, Dumnezeu nu a renunțat. Privește la cruce – acolo este dovada că El merge până la capăt, chiar și cu prețul vieții.

Astăzi, poate ești:

• un tânăr descurajat care a căzut de mai multe ori,
• o mamă obosită de luptă,
• un om care s-a îndepărtat de Dumnezeu,
• cineva care nu mai vede scopul vieții…

Dumnezeu îți spune:

„Nu am terminat cu tine. Încă scriu povestea ta. Încă te țin în palmă. Încă am un plan pentru tine.”

Apel la rugăciune:

Vino cu inima ta zdrobită. Întoarce-te la El. Lasă-L să termine ce a început.

 

40 de zile de arătări....

 

Cele patruzeci de zile au fost pentru ucenici una din cele mai fericite perioade, căci, deși erau în trup de carne, aveau părtășie cu Hristos cel înviat. Această perioadă, după cum se vede din cele scrise în Evanghelii și în cartea Faptele apostolilor, n-a fost o locuire permanentă a Domnului cu ucenicii, ci „li S-a arătat deseori timp de patruzeci de zile”, apărea un timp (o oră, poate), ca să-i învețe ceva, și după aceea Se făcea iarăși nevăzut.

Despre ce a vorbit Domnul ucenicilor Săi? Păreri sunt multe: gnosticii spuneau că în acest trup Domnul Isus le-ar fi lăsat ucenicilor unele învățături tainice, pe care Noul Testament nu le arată, iar ei sunt păstrătorii acestor învățături.

Alții spun că în timpul celor patruzeci de zile Domnul Isus ar fi dat apostolilor învățături cu privire la ierarhia Bisericii și la sfintele taine. Păreri și păreri. Domnul Isus nu putea da învățături, care ar fi contrazis învățăturile spuse de El mai înainte, cum ar fi, de pildă, Ierarhia. El zice; mustrând pe ucenici. „Domnitorii neamurilor domnesc peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa. Ci oricare vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob” (Mat. 20:25-27). Sau: „Să vă fie ca cel mai mic.” (Luca 22:26). Iar cu privire la cele „șapte taine”, nu se amintește în Noul Testament cuvântul „taină” la vreuna din ele. Cât despre botez și frângerea pâinii (cina Domnului), însuși Domnul Isus a dat învățături lămurite, dar nu ca niște: „taine”, ci ca rânduieli bine precizate (vezi Marcu 16:16; 1 Pet. 3:21; Luca 22:19; 1 Cor. 11:23-32).

Citind cu atenție versetul, înțelegem subiectul vorbirilor Domnului Isus cu ucenicii în timpul celor patruzeci de zile:

„…vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu.”

        Adică îi pregătea în vederea lucrării pe care aveau s-o facă. Nu era vorba despre lucruri noi sau descoperiri noi, care nu s-ar fi găsit scrise în Sfintele Scripturi, ci pe bază de fapte El îi făcea să înțeleagă bine. Despre împărăție El vorbise chiar de la începutul lucrării Sale (Marcu 1:14-15), și apoi în multele Sale pilde. „Vouă v-a fost dat să cunoașteți taina împărăției lui Dumnezeu”, le spunea El ucenicilor (Marcu 4:11). El îi învăța mai mult despre natura ei ca o împărăție a harului în această lume și a slavei în veacurile viitoare. De fapt, Domnul Isus este una cu împărăția Sa. Acolo unde stăpânește El este împărăția Sa, fie într-o inimă, fie într-o familie, fie într-o comunitate, fie în cer, fie pe pământ.

ARATARILE DOMNULUI ISUS DUPA INVIEREA SA

Domnul Isus Cristos s-a aratat:

1. Mariei Magdalena – Marcu 16:9-11;
2. Femeilor – Matei 28:8-10;
3. Lui Petru – Luca 24:34;
4. Celor 2 ucenici care mergeau in drum spre Emaus – Luca 24:13-32;
5. Ucenicilor, cu exceptia lui Toma – Ioan 20:19-25;
6. Ucenicilor, intre care se afla acum si Toma – Ioan 20:26-31;
7. Celor 7 ucenici la Marea Galileii – Ioan 21;
8. La peste 500 de credinciosi – 1Corinteni 15:7;
9. Lui Iacov – 1Corinteni 15:7;
10. Ucenicilor pe muntele maslinilor – Faptele Apostolilor 1:3-12.

 

„Sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn” (1 Pet:3:15)