Chemare urgentă la mijlocire pentru Franklin Graham Scris de Doina Bejenaru Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Chemare urgentă la mijlocire pentru Franklin Graham | Stiri Crestine.ro

Franklin-Graham-praying
Duşmanul nu vrea nimic mai mult decât să muţească acest purtător de cuvânt al Lui Dumnezeu care înfruntă şi respinge întunericul din generaţia noastră. Franklin Graham  nu se eschivează de la problemele politice şi culturale – a comparat starea Americii de azi cu cea a Izabelei din Apocalipsa, vorbeşte răspicat despre sălile de baie transgender şi despre islam, declară CharismaNews.com

Graham a îndrăznit chiar să îl mustre pe Obama într-o vreme când mulţi lideri creştini îmbrăţişează „Crislamul”.

De ce este Graham atât de curajos? Deoarece el vede o furtună islamică care vine împotriva Americii. El are un discernământ puternic şi destul curaj ca să înfrunte stăpânirile şi puterile care au ţintit creştinii ca să-i distrugă.

Franklin Graham spune ceea ce majoritatea politicienilor, păstorilor, comentatorilor de ştiri şi alţii refuză să spună: Islamul nu este o religie a păcii. „Pentru musulmani, pacea vine doar prin supunerea la islam. Când ei vorbesc despre pace, ei înţeleg supunere la religia lor. În jurul lumii zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii au fost măcelăriţi în numele lui Allah, sub steagul sângeros al islamului”.

Graham i-a făcut clar lui Obama, care pare a fi un simpatizant al musulmanilor, că urmaşii unei religii paşnice nu taie capetele oamenilor inocenţi în modul barbaric în care lumea a văzut recent. El i-a spus lui Obama că credincioşii unei religii paşnice nu răpesc 300 fete, cum a făcut Boko Haram în nord-estul Nigeriei ca să le vândă ca sclave sexuale.

Oamenii care practică religia păcii nu detonează bombe pe străzile Americii în timpul unui maraton ca să ucidă oameni nevinovaţi, nici nu deturnează avioane ca să le zdrobească de clădiri unde sunt mii de oameni inocenţi, cum s-a întâmplat în 2001, pe 11 septembrie.

Cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu (Proverbe 28:1). Lui Franklin Graham i se potriveşte această descriere în campania lui care expune islamul aşa cum este – şi în confruntarea unui preşedinte american despre care mulţi încep să creadă că e prieten cu duşmanul. De fapt, Obama a declarat pentru Fox News că el „cunoaşte doar islamul”, dovedind că nu recunoaşte existenţa islamismului radical atunci când vorbeşte despre teroriştii islamici. „Mama lui a fost căsătorită cu un musulman. Tatăl său era musulman. El a fost crescut în Indonezia. A mers la şcoli islamice. Deci, toată viaţa lui el a fost înconjurat de islam”, spune Graham în timpul unui interviu cu Greta Van Susteren.

Lui Graham nu îi e teamă să le vorbească direct teroriştilor islamici. Graham face referinţă la Romani 14:11, Filipeni 2:10 şi Isaia 45:23 în ultimul său răspuns terorismului musulman. „Răutatea Statului Islamic nu trebuie să ne şocheze – este conform cu agenda lor de a grăbi o apocalipsă finală. Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune că va fi o bătălie finală într-o zi, dar se va sfârşi cu înfrângerea lui satan şi a aliaţilor săi. Un lucru este sigur – într-o zi fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domn, spre gloria Lui Dumnezeu Tatăl”, a scris Graham pe pagina sa de facebook.

Mike Bickle de la IHOPKC (Casa Internaţională de Rugăciune din Oraşul Kansas) a chemat credincioşii să îl susţină şi să se roage pentru Graham, fiindcă el „a luat o poziţie biblică în preîntâmpinarea Americii faţă de islam, căsătoriile între homosexuali şi alte subiecte importante. Fac un apel mai înflăcărat pentru mijlocitori să se scoale şi să se roage pentru Graham zi şi noapte. Duşmanul nu ar vrea nimic mai mult decât să muţească acest purtător de cuvânt al Lui Dumnezeu care confruntă şi respinge întunericul din generaţia noastră. În acest timp cei care sunt anti-Cristos urlă împotriva vocii lui. Sfinţilor, hai să facem o prioritate din a-l ridica pe Graham în rugăciune, să ducem acest război spiritual împotriva atacurilor din viaţa lui şi să îi binecuvântăm lucrarea. Şi rugaţi-vă şi pentru preşedintele Obama deasemenea”, a declarat Mike Bickle în susţinerea evanghelistului Franklin Graham

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Chemare urgentă la mijlocire pentru Franklin Graham | Stiri Crestine.ro

Ne bucuram în sfârșit de prezenta Bisericii pe internet!

www.bbho.ro

Vă binecuvântăm în Numele Domnului Isus Hristos pe toţi care aţi găsit de bine să accesaţi pagina de internet a Bisericii Baptiste  Harul din Orăștie , România . Dorim ca resursele creştine pe care le veţi găsi pe această pagină să aducă zidire sufletului dumnevoastră! În dragostea Lui, Biserica Harul!

Pacatul de neiertat!

În istoria lui Israel au existat trei crime care au indicat respingerea voii lui Dumnezeu de către oameni. Ioan Botezătorul a venit propovăduind Împărăţia (Mt. 3:1f), şi evreii l-au lăsat să fie ucis. În felul acesta L-au respins pe Tatăl care l-a trimis. Apoi, Isus a venit propovăduind acelaşi mesaj (Mt. 4:12-17), şi L-au crucificat, respingându-L în felul acesta pe Dumnezeu-Fiul. Pe cruce, Isus S-a rugat pentru evrei: „Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac" (Lc. 23:34). Rugăciunea aceasta a făcut posibilă cea de-a treiaoferire a Împărăţiei, prin apostoli, relatată în aceste prime şapte capitole din Fapte. Care a fost rezultatul? Liderii religioşi l-au ucis pe Ştefan! Acesta a fost păcatul de împotrivire faţă de Duhul Sfânt (Fa. 7:51), „păcatul de neiertat" despre care a vorbit Cristos în Matei 12:31-32. Moartea lui Ştefan marchează sfârşitul oferirii de către Dumnezeu a Împărăţiei pentru evrei.^[1]

În capitolele 8-12, avem prezentată o tranziţie. În capitolul 8, Evan­ghelia trece de la evrei la samariteni. În capitolul 9, Pavel este convertit într-un mod extraordinar şi miraculos, şi Dumnezeu Îşi pregăteşte uce­nicul acesta pentru lucrarea în Biserică. În capitolul 10, Evanghelia trece la neevrei, şi Petru apără această nouă îndepărtare în capitolul 11. În capi­tolul 12, îl vedem pe Petru pentru ultima dată ca lider între credincioşi. În capitolul 13, Pavel preia conducerea, aici şi în tot restul cărţii.

---

[1] Autorul se referă aici la oferirea împărăţiei în sens plenar, etnic. Această afirmaţie nu trebuie însă extinsă la dimensiunea individuală, pentru că în viitoarele biserici creştine evreii erau destul de numeroşi (n.ed.).

Iubirea după Scripturi

Nepăsarea şi răceala faţă de fratele care, ca şi tine, crede în acelaşi Mântuitor, este o boală grea şi ar fi egală cu paralizia într-un trup. Numai mădularele paralizate nu mai simt cu celelalte. În Trupul lui Hristos, în Biserica Lui vie, toate mădularele simt unele cu altele, luptă pentru ocrotirea reciprocă şi nu trăiesc în chip egoist.
Sf. ap. Pavel simţea cu fraţii din Colose, cu cei din Laodicea şi cu toţi credincioşii de pe faţa pământului, deşi, cu unii nu se văzuse niciodată. El trăia cu putere adevărul cum că toţi cei ce cred în Mântuitorul Isus sunt cu toţii fraţi, mădulare ale aceluiaşi Trup duhovnicesc şi că el, ca mădular al acestui Trup, trebuie să lucreze şi să lupte, pentru ca fiecărui mădular să-i meargă bine şi să propăşească în viaţa cea nouă împreună cu Hristos. Pentru el, duhul de partidă, de separatism, şi de luptă fratricidă erau cu totul străine. Lupta lui era ca toţi să-L cunoască pe Hristos cât mai bine şi să înfăţişeze pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus.
Pentru fraţii din Colose, din Laodicea şi din împrejurimi, sf. ap. Pavel lupta cu toată puterea să-i ferească de duhul vrăjmaş care căuta să le abată privirile de la Hristos spre altceva. În adevăr, nu e luptă mai nobilă şi mai necesară ca aceasta. Ca să alipeşti sufletele numai de Hristos, de jertfa Lui şi de trăirea Lui, este cea mai frumoasă luptă şi face să dai totul pentru ea. Şi lupta aceasta are mai multe laturi. Una din laturi este lupta în rugăciune (Domnul Isus a luptat în rugăciune în Ghetsimani, costându-L sudori de sânge) şi această luptă nu este cu oamenii, ci cu duhurile necurate. (Efes. 6:12). Lupta noastră trebuie să fie lupta credinţei. Această luptă spune ca psalmistul de odinioară: „…Luptă Tu (Doamne) cu cei ce se luptă cu mine!”(Psalm. 35:1).
Duhovniceşte luat acest verset, înţelegem că duhul bisericii din Laodicea („Sunt bogat…nu duc lipsă de nimic…”) (Apoc. 3:17), produce multă durere şi luptă pentru toţi slujitorii adevăraţi ai Domnului Isus.
Pentru cei din „Laodicea” trebuie dusă o luptă mare. (vezi Apocalipsa 3:14 – 22).
A fi stăruitor în rugăciune, se cere luptă. Toţi obosim şi nu stăruim în rugăciune cum s-ar cuveni. În măsura în care un credincios înaintează în vârstă şi în credinţă, devine tot mai mult un om al rugăciunii. Când este mai tânăr este om al acţiunii, al lucrării; când este mai bătrân, poate chiar pe patul de suferinţă, devine om al rugăciunii. Acest lucru se vede la toţi oamenii distinşi.
Sf. ap. Pavel spune deci: Vreau să ştiţi şi voi că eu am dus o luptă pentru voi. Este foarte încurajator pentru ca nişte fraţi simpli să audă de la unul ca Pavel, că se luptă în rugăciune pentru ei. Printre credincioşi Pavel era un nume preţuit. Ei vor fi spus: Fratele nostru Pavel este neobosit în lucrarea lui Dumnezeu. Deşi închis cu lanţuri, totuşi el se gândeşte la noi. Cât de mult ne iubeşte!
Gândul că cineva se roagă pentru tine, îţi dă curaj şi putere nouă în lupta pe care o ai de dus.
Frumoasă este lupta în rugăciune! Ea nu jigneşte pe nimeni şi nu deranjează pe nimeni. Lupta în discuţii, de multe ori se transformă în ceartă, pe când lupta în rugăciune este plină de pace.
Ferice de cine întrebuinţează rugăciunea în lupta credinţei! El va câştiga în mod sigur biruinţa.