Slujim sau nu Domnului!

Matei.6:24-24
Inima omului nu poate cuprinde două iubiri, aşa cum o teacă nu poate cuprinde două săbii.
Inima împărţită de fapt nu e împărţită. În adâncul ei şi-a ales iubitul şi de el e alipită în întregime. numai în afară pare să fie despărţită.
Nu poţi să ai jumătate de găină friptă şi cealaltă jumătate să dea ouă. Cine vrea să slujească şi lui Dumnezeu şi lui Mamona, slujeşte numai lui Mamona (Mamona înseamnă: bogăţie., bani, interese pământeşti, slavă deşartă). Domnul Isus n-a spus că nu trebuie, ci a spus limpede că „NU PUTEŢI sluji la doi stăpâni”. Este o imposibilitate. Când vrei să faci şi binele şi răul, faci numai răul.
Frumoase şi adevărate gânduri au vechii scriitori creştini cu privire la acest lucru! Iată câteva din ele:
„Veacul acesta şi cel viitor sunt doi vrăjmaşi. Cel dintâi spune: desfrânare, iubire de bani, înşelăciune. Celălalt spune: leapădă acestea. nu putem fi prieteni şi ai unuia şi ai altuia” (Sf. Clement Romanul, sec. I).
„Mulţi doresc împărăţia, dar trăiesc după îndemnurile voinţei lor; doresc să moştenească viaţa veşnică, fără să se lepede de sine, ceea ce este cu neputinţă” (Sf. Macarie Egipteanul, sec. IV).
„Dacă iubeşti ce nu trebuie, nu vei iubi ce trebuie” (Martirul Sextus, sec. III).„Sufletul are tot atâţia stăpâni câte patimi are” (Sextus).
„Ar fi o nebunie să ne gândim că e cu putinţă să ne desfătăm cu lumea şi să împărăţim cu Hristos” (Fer. Ieronim, sec. IV).
„Cine e rob bogăţiei, păzeşte bogăţia ca un rob; iar cine a lepădat de pe sine jugul robiei, dispune de bogăţie ca un stăpân” (Fer. Ieronim).
Trebuie să alegem: stăpânirea lui Dumnezeu sau stăpânirea Mamonei. Chiar dacă nu vrem să credem, Domnul Isus a zis că nimenea nu poate sluji la doi domni. E un adevăr peste care nu se poate trece.
Coranul (biblia mahomedană) spune: „Fiii lui Adam, n-am poruncit ca să nu vă închinaţi Iui Satana?” în Coran, bogăţia este socotită a fi Satana însuşi.
Şi Sf. Grigore de Nissa, înţelegea prin „Mamona” (bogăţie) tot pe diavolul.
Un misionar povesteşte despre o erupţie vulcanică şi un cutremur de pământ, pe care le-a văzut în insulele Hebride Un vulcan din apropiere era în flăcări şi aştepta să urmeze un cutremur. Fiecare îşi alegea ce avea mai drag din lucrurile sale, gata să alerge la ţărm;. pentru a fi evacuaţi cu bărcile de salvare care îi aşteptau la ţărm. Lucrul aşteptat s-a întâmplat. Dealul pe care era oraşul s-a despicat larg în două, o parte din oraş s-a scufundat în mare, care a început să fiarbă. Oamenii au alergat la ţărm. Ultima barcă era gata de plecare, când ei au început să strige la o femeie cu un balot de plante scumpe în braţe, să arunce balotul şi să sară în barcă. Ea s-a oprit o clipă, apoi a renunţat să arunce balotul. Barca a fost împinsă spre larg. Era şi ultima clipă, căci ţărmul s-a scufundat şi ultimul lucru care s-a văzut a fost femeia care se scufunda, dar care strângea în braţe balotul cu plantele ei scumpe.
Acesta este omul. Deşi ştie că ţărmul vieţii acesteia se scufundă curând, el strânge în braţe bagajele trecătoare şi renunţă la Dumnezeu şi la viaţa veşnică. Înşelăciunea bogăţiilor e mare.
Trebuie să veghem cu grijă deosebită şi să nu lăsăm să intre nimeni în inima noastră, dacă nu poate să spună parola: „slujesc Domnului!”
Moneda imperială romană nu era admisă în Templul din Ierusalim. Ea avea circulaţie până la uşa lui. Înăuntru nu. Să avem grijă de templul inimii noastre care l-am închinat Domnului, să nu lăsăm să între vreo monedă străină în El, căci îl întinează.
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Dragul meu, tu cui slujeşti?