În istoria lui Israel au existat trei crime care au
indicat respingerea voii lui Dumnezeu de către oameni. Ioan Botezătorul a venit
propovăduind Împărăţia (Mt. 3:1f), şi evreii l-au lăsat să fie ucis. În felul
acesta L-au respins pe Tatăl care l-a trimis. Apoi, Isus a venit propovăduind
acelaşi mesaj (Mt. 4:12-17), şi L-au crucificat, respingându-L în felul acesta
pe Dumnezeu-Fiul. Pe cruce, Isus S-a rugat pentru evrei: „Tată, iartă-i, că nu
ştiu ce fac" (Lc. 23:34). Rugăciunea aceasta a făcut posibilă cea de-a
treiaoferire a Împărăţiei, prin apostoli, relatată în aceste prime şapte
capitole din Fapte. Care a fost rezultatul? Liderii religioşi l-au ucis pe
Ştefan! Acesta a fost păcatul de împotrivire faţă de Duhul Sfânt (Fa. 7:51),
„păcatul de neiertat" despre care a vorbit Cristos în Matei 12:31-32.
Moartea lui Ştefan marchează sfârşitul oferirii de către Dumnezeu a Împărăţiei
pentru evrei.[1]
În capitolele 8-12, avem prezentată o tranziţie. În
capitolul 8, Evanghelia trece de la evrei la samariteni. În capitolul 9, Pavel
este convertit într-un mod extraordinar şi miraculos, şi Dumnezeu Îşi
pregăteşte ucenicul acesta pentru lucrarea în Biserică. În capitolul 10,
Evanghelia trece la neevrei, şi Petru apără această nouă îndepărtare în
capitolul 11. În capitolul 12, îl vedem pe Petru pentru ultima dată ca lider
între credincioşi. În capitolul 13, Pavel preia conducerea, aici şi în tot
restul cărţii.
[1] Autorul
se referă aici la oferirea împărăţiei în sens plenar, etnic. Această afirmaţie
nu trebuie însă extinsă la dimensiunea individuală, pentru că în viitoarele
biserici creştine evreii erau destul de numeroşi (n.ed.).
