2 Timotei.2:1 Intareste-te in Har!?
Din nou este îndemnul Duhului Sfânt, pentru omul credincios, ca să-şi împlinească partea lui în lucrarea mântuirii şi desăvârşirii pe care Dumnezeu a început-o în el. Două părţi cuprinde această lucrare: partea lui Dumnezeu şi partea omului. Partea lui Dumnezeu este cea mai mare. El a pregătit totul pentru mântuire şi desăvârşire, iar omului nu i-a mai rămas decât să întindă mâna şi să ia ceea ce Domnul i-a pregătit. Partea omului, în adevăr, e mică; dar fără împlinirea ei nu se poate ajunge la mântuire şi desăvârşire.
„…Întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.”
Aşa este îndemnat Timotei, aşa suntem îndemnaţi şi noi toţi care vrem să-l slujim Domnului.
Porunca este „Întăreşte-te.”înseamnă că avem slăbiciuni.
Adevăratul har este numai cel care este în Hristos. Nu altul. Cine nu trăieşte în faptele pregătite de Dumnezeu pentru aleşii Săi, acela nu este în adevăratul har, dar nici în lege, ci într-un libertinism satanic.
Hristosul pe care L-am primit în mine, prin credinţă, este întruparea harului lui Dumnezeu, El însuşi este Izvorul harului. Să rămân în El, căci în El am totul deplin.
„…Întăreşte-te în harul…”adică tu să te întăreşti, pentru că poţi să faci lucrul acesta, şi ceea ce poţi face tu, nu va face Dumnezeu în locul tău. Nici nu poate să facă. El ţi-a dat şi putere şi înţelepciune şi mijloace pentru ca să te întăreşti. Toate condiţiile ţi le-a creat, întăreşte-te, deci!
Cum un atlet nu-şi poate întări muşchii decât făcând exerciţii zilnice, cum un ucenic nu poate învăţa meseria decât migălind zilnic la câte ceva din tainele meseriei, cum un muzician nu poate să-şi păstreze şi să-şi desăvârşească arta cântatului decât studiind cu stăruinţă zilnic la instrumentul său, tot aşa omul credincios nu poate să se păstreze în credinţă decât făcând zilnic exerciţii duhovniceşti: rugăciunea zilnică, cercetarea Scripturii zilnic, veghere zilnică, binefacere zilnică, părtăşie frăţească zilnică, (dacă se poate), meditare zilnică etc. Fără aceste exerciţii duhovniceşti, fără călăuzirea Duhului Sfânt în ele, nu poate fi înflăcărare în dragoste şi râvnă, nu poate fi înnoire şi creştere în omul cel dinlăuntru.
„Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.”
Ce aud semenii noştri de la noi? Aud ei limpede Evanghelia harului lui Dumnezeu?
Avem nevoie necurmată de har, de întărirea vieţii în El.
Zice sf. Ioan Gură de Aur. „Arma cea mai puternică, zidul cel nebiruit, turnul ce nu se clatină, acesta este harul lui Hristos.”
„…Întăreşte-te în harul…”
Numai cel întărit poate să lucreze, poate să lupte şi poate să alerge.
Viaţa de credinţă este o continuă lucrare, o continuă luptă şi o continuă alergare.
Credinciosul molatec nu poate face nimic. Nici pe sine nu se poate ajuta şi nici pe alţii. Dimpotrivă, trebuie ca alţii să se ocupe de el şi să-i dea cele necesare.
Domnul Isus ne vrea să fim bărbaţi tari în viaţa duhovnicească, pentru ca să ne poată folosi în lucrarea şi lupta Lui.
„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te.” Aşa i-a spus Domnul lui Iosua (vezi Iosua 1:6 şi 9).
„Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”, aşa îţi spune şi ţie şi mie, dragul meu.
De noi atârnă întărirea, de noi atârnă înflăcărarea în viaţa de credinţă. Să nu lăsăm să treacă o zi fără exerciţiile duhovniceşti de întărire, pentru ca Domnul să ne poată folosi în lucrarea Lui şi să se poată bucura de noi.
